Urgențele – kilometrul 0 al activității spitalicești. Și o poartă permanent deschisă pentru pacienți

Zile sau nopți de gardă, activitate la foc continuu, într-un ritm alert, solicitant, mereu sub presiunea timpului, momente de încordare, riscuri, dar și bucuria fiecărui pacient salvat, și satisfacția unui „mulțumesc că m-ați făcut bine, că m-ați readus la viață”. Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Bacău. Locul în care se duce permanent o luptă între viață și moarte, o luptă cu timpul, cu minutul ori secunda, unde lucrează adevărați eroi. Locul unde există mereu o ușă deschisă, indiferent de oră, din zi sau din noapte, pentru cei în suferință. Locul unde se salvează vieți. Și de unde începe practic activitatea medicală într-un spital. Despre tot ce înseamnă a fi medic la Urgențe, despre situațiile limită de aici, despre coduri și statistici, am stat de vorbă cu dr. Elena Bilbor (foto), medic șef UPU Bacău … citeste tot articolul

Sursa: Desteptarea.ro

De Crăciun, la Maternitatea Bacău minunile poartă nume de copii

Maternitatea din Bacău a fost complet reabilitată din fonduri de la Banca Mondială și Consiliul Județean, condițiile hoteliere fiind de excepție. Aici funcționează două secții de obstetrică-ginecologie și un compartiment de anestezie și terapie intensivă, toate dotate cu aparatură de ultimă generație. Saloanele sunt prevăzute cu paturi pentru mamă și copil, maternitatea băcăuană fiind certificată de UNICEF în sistemul „Spital Prieten al Copilului”. Aici sunt tratate femeile cu probleme ginecologice, dar tot aici sunt aduși pe lume, an de an, în jur de 4.500 de copii. Despre minunea unei nașteri, despre tot ce înseamnă asistența medicală specializată a viitoarei mame, am stat de vorbă cu dr. Raluca Grigoriu (foto), medic șef al Secției de obstetrică – ginecologie II.

– Doamna doctor, v-ați ales o meserie care împlinește, o profesie nobilă, aceea de medic în obstetrică și ginecologie. Se spune că medicul este al doilea după Dumnezeu, mai ales în cazul unui specialist în obstetrică, adică cel care poate chiar planifica apariția unei noi vieți și apoi o poate ajuta să vină pe lume. Este nașterea o minune?

– Este o minune, normal, iar noi, medicii din Maternitate, suntem niște… ajutoare. Suntem, dacă e să vorbim acum în această perioadă de sărbători, spiridușii lui Moș Crăciun. Sau ai lui Doamne-Doamne, pentru că suntem datori să încercăm ca în orice naștere să fie totul bine, să o gestionăm cum trebuie și să se termine totul cu marea bucurie de aducere pe lume a unui copil sănătos. Da, nașterea în sine este o minune. Suntem pregătiți în orice moment pentru a împlini astfel de minuni, indiferent de zi și de oră, de sărbători sau în orice altă perioadă din an. Acoperim această secție permanent.

– În ultimii ani, numărul nașterilor în Maternitatea Bacău a crescut. Știu că vin aici să nască nu numai femei din oraș, ci și din întreg județul și chiar din alte zone.

– Da. Avem acum în jur de 4.500 – 5.000 de nașteri pe an. De când s-a renovat maternitatea și s-au îmbunătățit condițiile de aici, a crescut și adresabilitatea, a crescut și cazuistica, și numărul de nașteri. Aveam femei care alegeau chiar și Iașiul sau Bucureștiul, ori clinicile private pentru a naște, iar acum vin la noi și cele din Bacău, și multe din județ, dar și din Vrancea, maternitatea noastră fiind acum de grad III. Oferim servicii complete, de orice fel. Suntem aici și medici cu supraspecializări pe morfologie materno-fetală, inclusiv pe partea de fertilizare in vitro și de infertilitate. Pe chirurgia infertilității, de asemenea, avem tot ce ne trebuie, laparoscop, histeroscop, toate trusele de ultimă generație, și putem ajuta orice caz care se adresează maternității băcăuane. Avem linie de gardă și pe terapie intensivă, și pentru urmărirea mamei, și pentru nou-născuți, sunt saloane cu pătuțuri pentru bebeluși, fiecare mamă stă cu cel mic în același loc. Tot aici se administrează nou-născutului și vaccinul la trei zile, deci oferim și acest serviciu medical de vaccinare a bebelușilor. Avem ecografe pe toate sectoarele, vor mai fi achiziționate noi mese de operație, dar și mese ginecologice. Suntem o maternitate mare, dotată complet, cu trei săli de nașteri, patru săli de operații și cu aproape 150 de paturi în total. Ca timp de internare, dacă nu intervin probleme, spitalizarea unei nașteri este de 72 de ore, atât la nașterea normală, cât și la cea prin cezariană.

– Dacă tot ați atins acest subiect, din punct de vedere medical, ce recomandați: nașterea naturală sau cezariana?

– În principiu, pentru că suntem în secolul XXI, peste câteva zile trecem în 2018, deci evoluăm, ne dezvoltăm, cea care alege este pacienta. Ca medic nu pot să recomand modul cum se alege nașterea, decât dacă există o problemă obstetricală. Sunt paciente care de când intră pe ușa noastră, la nici 5 săptămâni de sarcină, spun că vor naște prin cezariană. E acea frică de durere, pe care nu și-o pot stăpâni. Practic, vorbim de întelegerea între medic și pacientă. Viitoarea mamă decide dacă poate suporta travaliul unei nașteri, care poate dura până la 6-8 ore, dacă își poate învinge acea frică. Ea e cea care se cunoaște cel mai bine, ea decide, datoria noastră este să îi prezentăm avantajele și dezavantajele între o naștere naturală și una prin cezariană, repet, dacă nu sunt alte probleme ce țin strict de sarcină și de bebeluș.

– Se mai practică și nașterea epidurală?

– Da. Numai că epidurala nu are nicio legătură cu cezariana, unde se face o rahianestezie, iar pacienta nu mai simte nimic de la jumătate în jos. Epidurala este o anestezie care se practică în momentul nașterii naturale. Dar pacientele sunt consiliate dacă aleg această metodă, li se prezintă și riscurile unei astfel de proceduri, în sensul că poate avea acel confort al nașterii, că nu mai are nicio durere, dar și că nu mai poate gestiona în niciun fel travaliul. La o naștere, pacienta trebuie să fie extrem de cooperantă cu medicul, or, atunci când nu mai simte nicio durere, nicio contracție, actul nașterii în sine poate avea anumite riscuri, prin folosirea ventuzelor sau a forcepsului pentru scoaterea copilului. De aceea, pentru o astfel de procedură trebuie cumva alese pacientele, care să fie pregătite pentru o asemenea naștere, care să poată coopera cu noi, medicii. Repet, în final, pacienta alege modul cum va naște.

– Vârsta? Își spune și ea cuvântul într-o naștere sau în alegerea momentului în care femeia decide să devină mamă?

– Da. Normal. Dacă e să vorbim deja de o sarcină, la o femeie de peste 30-35 de ani vorbim deja de nașterea prin cezariană, deși mai sunt și cazuri excepționale în care se naște și natural. De asemenea, trebuie respectate și anumite intervale de timp pe sarcini repetate. Dacă prima naștere a fost prin cezariană, a doua trebuie să fie după un an și jumătate, iar a treia, peste un interval mai mare de timp. Cu cât e mai mică distanța între cezariene există anumite riscuri de rupturi uterine sau de alte complicații. Sunt și paciente care au născut primul copil natural, iar pentru al doilea au cerut cezariană. Sunt și cazuri inverse. Indicat este ca între 20-25 de ani femeia care își dorește un copil să devină mamă. Este vârsta ideală, pentru că atunci putem vorbi de un uter pregătit pentru așa ceva. Dar, pentru că trăim altfel de vremuri, în care totul este calculat, gestionat, avem paciente și de 42 de ani care au devenit pentru prima dată mame, am avut și mămici de 47 de ani, care erau deja bunici și au devenit din nou mame. Dar da, vârsta optimă a unei nașteri normale rămâne 20-25 de ani.

– Ce facem cu mămicile foarte tinere? Acei copii cu… copii. Acele nașteri la vârste de 15-16 ani sau chiar mai devreme?

– Încă mai înregistrăm și astfel de nașteri, deși, normal, nu sunt deloc indicate. La o astfel de vârstă, uterul nu este pregătit de o naștere, iar multe dintre aceste sarcini se termină tot printr-o cezariană. Or, dacă începe de la o asemenea vârstă cu o naștere printr-o intervenție chirurgicală, viitorul obstetrical al acelei tinere este din start afectat. Sunt foarte multe astfel de paciente mai ales din mediul rural sau care provin din familii dezorganizate, cu părinți plecați în străinătate, care nu au acea educație necesară pentru tot ce înseamnă o naștere și creșterea unui copil la o astfel de vârstă.

– Ce recomandați unei viitoare mămici atunci când decide să aducă pe lume un copil?

– În primul rând să își facă anumite controale, să vadă dacă și organismul ei este pregătit pentru a duce o naștere până la capăt, să ia legătura cu medicul de familie și cu un medic specialist pentru a urma îndeaproape pașii necesari și să urmărească sarcina. Este foarte important, pentru a aduce pe lume un copil sănătos. Și vitaminoterapia pe sarcină este foarte importantă, și ecografia periodică a fătului, și discuția permanentă cu medicul curant. Toate sunt importante pentru a duce la bun sfârșit această minune a unei nașteri. Pentru că, în final, despre asta este vorba: despre minunea de a aduce pe lume… minuni.

Medicii care lucrează pe această secție (în ordine alfabetică):
dr. Tudor Chiriac – medic primar
dr. Carmen Cruceanu – medic primar
dr. Raluca Grigoriu – medic primar (șef secție)
dr. Veronica Iosub – medic primar
dr. Iuliana Manole – medic primar
dr. Doina Șargu – medic primar
dr. Gabriela Zoican – medic primar
dr. Claudia Caia – medic specialist
dr. Andreea Olaru – medic specialist

Proiect european pentru îmbunătățirea asistenței medicale în cazul copiilor bolnavi de diabet

Echipa SJU Bacău derulează acest proiect la nivel naţional / foto: G.P.
– medicii care vor participa la cursurile organizate în cadrul proiectului vor fi instruiţi să acorde asistenţă medicală pe baza unor dispozitive de ultimă generaţie, care monitorizează permanent glicemia copilului

Proiectul „Formarea specialiştilor medicali în vederea îmbunătăţirii asistenţei medicale pediatrice la pacienţii cu diabet zaharat tip 1” este unic în ţară şi le-a fost prezentat specialiştilor de la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Bacău de o mămică, care a tot căutat informaţii despre cum ar putea să-şi ajute copilul diagnosticat cu acest tip de diabet (insulinodependent).

„Lucrând în zona aceasta de proiecte europene, ea fiind din Bacău, a venit la noi să ne întrebe dacă am fi dispuşi să accesăm un astfel de proiect. Acum suntem singura unitate din ţară care l-am accesat şi suntem mândri”, a declarat Adrian Popa, manager SJU Bacău.

Proiectul se va desfăşura pe o perioadă de trei ani, pe întreg teritoriul ţării, în trei centre: Bacău, Sibiu şi Constanţa, iar din trei în trei luni se vor organiza cursuri cu medici specialişti din toate spitalele care doresc să participe. „Cel mai mare atu al acestor cursuri de fomare îl reprezintă modalitatea asistenţei medicale care va fi acordată copiilor. Diabetul este o boală care te obligă să devii sedentar, pentru că la un anumit interval de timp tu trebuie să faci acea injecţie.

Asistenţa medicală nouă se bazează pe senzori cu pompe volumetrice, care pot să alimenteze corpul, fără să mai mergi la doctor. Acel senzor are un mic ac, se introduce pe umăr, pe piept, şi pe bază de smartphone, tabletă, ceas, îţi transmite indicii valorici atât familiei, părintelui, cât şi medicului, care te coordonează. Şi poţi să afli în timp real referinţe despre starea pacientului, toţi indicatorii glicemici de care ai nevoie”, a precizat Valeriu Rotaru, manager de proiect şi jurist în cadrul SJU Bacău.

„Acest proiect are două scopuri. Pe de o parte medicii se vor familiariza cu aceste dispozitive (cu pompele, cu senzorii), iar pe de altă parte şi familiarizarea copiilor şi a familiei. În diabetul zaharat, poate cel mai important lucru este monitorizarea permanentă a glicemiei. Sunt câteva urgenţe care pot duce la deces şi una din ele este coma hipoglicemică. Aceşti senzori, când detectează valori sub cele de referinţă, vor semnaliza şi vor constitui un semnal de alarmă pentru a preveni urgenţele majore”, a explicat dr. Ioana Raluca Dinu, director medical la SJU Bacău.

Grupul ţintă este format din 320 de copii, din toată ţara, care vor primi acest tip de asistenţă medicală nouă în cadrul proiectului, ce ar putea fi un punct de plecare pentru deschiderea unui program naţional pentru monitorizarea cu astfel de dispozitive moderne a copiilor cu diabet. Contractul de finanţare a fost semnat la începutul acestei luni, are o valoare de 8,2 milioane de lei, cu o contribuţie a spitalului de 2 la sută. Proiectul va fi derulat de o echipă complexă, din care vor face parte şi medici specialişti în diabet zaharat din Bucureşti şi Bacău. La nivel naţional sunt 6.000 de copii cu diabet zaharat.

Sursa: Deșteptarea.ro

Moș Nicolae a venit și la Pediatrie

Secția de Pediatrie. O secție medicală care tratează cei mai mici pacienți – copiii. O secție în care se lucrează la foc continuu, dar în care vorbim și de dăruire, răbdare, iubire, atașament, dragoste față de profesie și de bolnavi. O secție unde sunt angajați 11 medici, care sunt ajutați și de alți doi doctori din ambulatoriul de specialitate, respectiv dr. Alexandra Grozavu, medic specialist genetician pediatru, și dr. Loredana Franț, medic specialist pe alergologie pediatrică. Echipa medicală este completată de 44 de asistenți, 23 de infirmiere și 17 îngrijitori. Este una dintre cele mai frumoase secții din spital, prin sensibilitate și frumos, în care azi… a venit și Moșul. Moș Nicolae. Și nu cu nuielușa, ci cu multe cadouri pentru cei mici, internați aici. Despre ei și despre tot ce se întâmplă în această secție am vorbit cu dr. Irina Chiriac, medic specialist pediatru.

Sursa: Desteptarea.ro

Îngrijirile Paliative, un ajutor real și necesar

Organizația Mondială a Sănătății prezintă îngrijirea paliativă ca fiind menită să amelioreze calitatea vieții pacienților și familiilor acestora, atunci când se confruntă cu afecțiuni progresive care produc disconfort și le limitează activitățile zilnice, impunându-se astfel o asistență permanentă și de durată.

Îngrijirea paliativă se concentrează pe prevenirea și înlăturarea suferinței, prin identificarea precoce, evaluarea și tratamentul impecabil al durerii și al altor probleme fizice, psiho-sociale și spirituale. O astfel de asistență medicală este oferită și în Spitalul Județean de Urgență Bacău, într-o secție cu numai 10 paturi, în care lucrează doi medici, 6 asistente medicale și 5 angajați ca personal auxiliar, ce oferă pacientului o combinație a tratamentelor active, dar și suportul psiho-emoțional împreună cu familia sa. Despre toate acestea ne-a vorbit dr. Adina Lupu (foto), medic șef.

– Doamna doctor, recunosc, această secție – de Îngrijiri Paliative – este una în care mi-aș dori să nu fie nevoie să fie internat niciun pacient. Este o secție în care nu oricine poate lucra, în care permanent se luptă cu viața, în care există speranță, dar, din păcate, este o secție în care vorbim de adevărate tragedii…

– Această secție, care funcționează din 2009, s-a creat cu scopul de a ajuta pacienții cu boli incurabile pentru ca trecerea spre Lumea de Dincolo, să fie decentă, să fie o trecere fără chin. Este nevoie și de o astfel de secție în spital, chiar dacă ne vine greu să acceptăm acest lucru. Paliația înseamnă multe, doar că, într-adevăr, e greu percepută și acceptată de populație. Conceptul de Paliație a apărut pentru prima dată în România la Brașov, acum vreo 20 de ani. Și acolo, ca și aici, Secția de Paliație a fost percepută încă de la început ca locul unde se moare și multă lume nu accepta ideea de a veni la Paliație tocmai din acest motiv. Ulterior, s-a văzut că nu e numai asta, că Paliația nu înseamnă numai moarte, ci ajutor. Marea majoritate a pacienților de aici sunt oncologici, diagnosticați cu cancere, dar, nu e numai atât. Aici vin și pacienți cu accidente vasculare, cu insuficiență de organ (cardiacă, renală terminală sau pacienți dializați), cu HIV/SIDA, care vin la noi încă din momentul diagnosticării, dar și bolnavi neurologici sau cu afecțiuni psihice, pe care familiile nu îi mai pot ajuta. Paliația mai înseamnă o muncă în echipă, care include nu numai partea strict medicală, ci și partea socială, și cea religioasă, pentru că pacienții în general, urmare a diagnosticelor pe care le au, la un moment dat ajung să solicite chiar ei consiliere religioasă. Este și consilierea familiei, și consilierea post-doliu, este acel sprijin pe toate planurile.

– Cu toate acestea, un pacient ajuns aici este ținut sub observație doar 14 zile, indiferent de stadiul bolii.

– Din păcate, aceasta este regula pe toată țara. Sigur că aceste 14 zile nu sunt obligatoriu bătute în cui. Dacă pacientul este terminal, iar familia își dorește ca decesul să fie în spital, prelungim internarea, tocmai pentru a oferi acel ajutor, din toate punctele de vedere. În general, aici vin pacienți din spital, dar avem pacienți care vin direct la noi și de la domiciliu.

– Au venit ca pacienți și… copii? Mă gândesc că oricum e foarte greu să lucrezi pe această secție, ca medic, ca asistent, dar atunci când vin și pacienți cu vârste foarte fragede încărcătura e și mai mare.v

– De când este înființată această secție, da, am avut și doi pacienți copii, cel mai mic de numai 9 ani, ambii diagnosticați cu leucemie. Da. Este o secție foarte grea, cu o încărcătură emoțională și psihică foarte mare, cu multă suferință din partea familiilor care au pacienți aici. Noi, cadrele medicale de aici, încercăm să facem față, pentru că, nu știu, ca nație, suntem construiți să fim puternici și în astfel de situații. Englezii, care au introdus acest concept de paliație, au făcut un studiu și au ajuns la concluzia că, teoretic, o dată la cinci ani personalul care lucrează pe această secție trebuie rotit, reînnoit, înlocuit. Noi avem deja 9 ani… E greu. Uneori, chiar foarte greu. Dar beneficiem și noi, periodic, de ajutorul psihologului din spital, dar și atunci când sesizăm că sunt momente în care personalul clachează, dă semne de cădere, am fost mereu ajutați. Iar munca cu cei mici este… înfiorător de grea. Am avut și pacienți de 20 de ani, avem pacienți mai în vârstă, de 70-80 de ani, dar când au venit pe secție copiii… of, a fost cumplit. E extraordinar de greu. Oricum e greu să lucrezi pe secția de Paliație, indiferent de vârsta pacientului, mai ales că solicitările sunt din ce în ce mai mari.

– În aceste condiții, ideal ar fi ca această secție – compartiment din spital să se mărească, tocmai pentru a oferi astfel de servicii medicale către mai mulți pacienți care au nevoie de o îngrijire mai specială.

– La cele 10 paturi câte avem, pe lună sunt în jur de 30 de pacienți internați pe această secție. Iar, din nefericire, patologia este din ce în ce mai mare, dar și solicitările sunt foarte mari, pentru că avem o populație foarte bolnavă. Vin familii la noi care vor, chiar și contracost, să îngrijim în continuare pacienții, dar le spunem că așa cum timp de 14 zile, cât este internat și avem grijă de pacientul lor, așa vor și alții. Nu avem cum altfel. Iar acel „nu” se poate pe care îl spunem e cel mai greu de spus. Apoi, lăsând la o parte, poate, pacientul, care este împăcat, până la urmă cu diagnosticul, e greu să colaborăm cu familia lui, pentru că nu înțelege că ceea ce facem noi aici pentru pacient lor este tot ce se poate face, că încercăm tot, dar fără o prelungire a chinului bolnavului. Noi nu dorim decât să îl ajutăm în stadiul în care este, fără a-i prelungi viața prin a-l chinui. Asta e greu de înțeles de către familii.

– Știu că pacienții de aici, după ce sunt externați, după cele 14 zile, ajung și în centre private specializate pe paliație.

– Da. E foarte bine că s-au înființat aceste centre și în Bacău, dar și în alte localități din județ. Noi, de exemplu, colaborăm foarte bine cu Centrul „Cezarina”, unde lucrează personal specializat. S-a ajuns în stadiul în care, pentru că sunt solicitări foarte multe, se fac și vizionări de pacient la aceste centre. E foarte greu de îngrijit un astfel de pacient acasă. Trăim niște vremuri foarte grele, în care toată lumea se agită pentru un câștig suplimentar, pentru un venit, pentru a crește copii. Așa că e greu atunci când ai și un astfel de pacient în îngrijire. De aceea suntem noi, dar și aceste centre care vin în ajutorul familiilor. Existăm pentru a ajuta, pentru a sprijini.

Medicii care lucrează pe această secție:
dr. Adina Lupu – medic primar (șef secție)
dr. Elena Bilbor – medic primar

„Scopul nostru este să îi ajutăm pe pacienți cât putem. Să le ameliorăm durerea. Nu putem da viață, nu putem să prelungim viața, ci să îi ajutăm, cât putem. La Îngrijirile Paliative este în supraveghere pacientul, dar şi familia lui. Îi privim ca un întreg. Ne adresăm bolnavului, dar facem terapie şi cu membrii familiei sale. Un alt principiu al paliaţiei este abordarea holistică a bolnavului, în sensul că pacientul din faţa noastră nu este doar un bolnav, ci o persoană care are sentimente, emoţii, trăiri. De aceea, îngrijirea lui necesită prezenţa mai multor specialişti, a unei echipe formate din medic, asistent medical, psiholog, asistent social sau chiar preot.”
dr. Adina Lupu, medic șef

Campanie de testare gratuită a Hepatitei C

Unul dintre cei mai insidioși dușmani de pe lista bolilor este Hepatita C întrucât semnele care l-ar putea alarma pe un pacient sunt aproape inexistente. Practic stările de oboseală mai accentuate și lipsa poftei de mâncare apar în stadiile mai avansate ale bolii și pot fi puse de un bolnav neavizat pe seama unei indispoziții temporare. 

Adrian Sterinu Cercel, Adrian Popa și Marius Gheoghiță la a patra campanie de acest fel din țară.

În aceste condiții Societatea de boli infecțioase din România, Institutul Matei Balș din București,  Spitalul clinic Sf. Parascheva din Iași și Ordinul Asistenților din Bacău au organizat o campanie de testare gratuită a personalului din spitalele județului. Campania poartă numele de ”Hepatita C. Testează-te gratuit. Testează-te aici.”

”Avem campanie stradală cu testarea gratuită a trecătorilor, avem testare prin farmacii și testare a personalului din spitale.  Dacă un cetățean vrea să-și facă testul, o poate face și singur cumpărând teste din farmacii, teste care costă între 50 și 100 de lei. Nu trebuie să fi mâncat și băut apă cu jumătate de oră înainte de a face testul” , a declarat acad. prof. univ. dr. Adrian Streinu Cercel, managerul Institutului de Boli infecțioase ”Matei Balș” din București. Testul se face simplu, badijonând cavitatea bucală cu o lopățică sterilă din kitul de testare. Persoanele ale căror test iese pozitiv trebuie să mai efectueze o serie de analize de laborator specifice urmând apoi să fie îndrumate către Spitalul Sfânta Parascheva din Iași pentru tratament. ”Persoanele cu Hepatita C vor fi înscrise într-un Registru Național. Analizele vor dura 30 de zile și tratamentul se efectuează în trei luni. Nu se mai face tratament cu Interferon ci administrăm  medicamente care asigură vindecarea în aproape 100%  din cazuri. Controlul se va efectua periodic pe o durată mai întinsă în timp, de câțiva ani, însă pacienții care știu că s-au vindecat de acest virus vin mult mai deschiși la controale și au un psihic mult mai bun ceea ce contează enorm  în procesul de vindecare”, ne-a declarat prof. Dr. Carmen Dorobăț, managerul Spitalului Clinic Sf. Parascheva  din Iași.

Cei prezenți au arătat că o asemenea campanie este extrem de bine venită pentru că face un lucru extraordinar: efectuează teste pe loc și eliberează rezultatul tot pe loc.

”Ca manager de spital care nu este de specialitate medicală, vă pot spune ce știu eu despre Hepatita C: că este o boală pe care o iei și că, mai ales, este o boală care se poate vindeca, cu atât mai bune rezultate cu cât este descoperită mai din vreme. În România sunt sute de mii de bolnavi de hepatita C , peste 650 000, din câte știu eu, doar că procentul celor care se tratează este aproape nesemnificativ, mai puțin de 10%. Să sperăm că nu vor fi foarte mulți bolnavi printre cei care își vor face astăzi testul” a declarat și Adrian Popa, managerul Spitalului Județean de Urgență Bacău.

Sursa: Semnedebacau.ro

Diabetul, boala tăcută, care ne macină fără să știm

Delia Lupusoru

În fiecare an, 14 noiembrie este considerată Ziua Mondială a Diabetului, stabilită la iniţiativa Federaţiei Internaţionale de Diabet, cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Este o zi marcată la nivel internaţional de către toate asociaţiile membre ale federației, de furnizorii de servicii de sănătate, cât şi de persoanele afectate de diabet, fiind cea mai mare campanie mondială de informare asupra diabetului.

Despre tot ce înseamnă această afecțiune, despre cum sunt tratați cei peste 23.000 de pacienți din întreg județul, care suferă de diabet, am stat de vorbă cu dr. Delia Adriana Lupușoru (foto), medic șef al Centrului de Diabet din Spitalul Județean de Urgență Bacău.

– Doamna doctor, în fiecare an, pacientul cu diabet are o zi a lui, marcată chiar azi, 14 noiembrie, ca Ziua Mondială a Diabetului.. Sau, mai bine spus, ca Ziua Mondială de luptă împotriva diabetului. Ce înseamnă de fapt acest lucru?

– Diabetul are o extindere foarte mare. Se consideră că în jur de 11% din populație suferă de această boală, ceea ce ne situează pe primul loc în Europa, după ultimele studii. Diabetul este o boală legată de factorul genetic, în primul rând, dar și de factorii de mediu care țin de alimentație, sedentarism, stil de viață, cu o prevalență crescută, inclusiv la copii. Iar în această zi, poate mai mult ca în alte zile obișnuite, practic oferim o mai bună informare a pacienților, dar și a populației, în general – cei care au persoane apropiate care suferă de această boală, publicul larg, profesioniștii din domeniul sănătății și autoritățile publice.
Centru integrat de servicii medicale

– În spitalul județean din Bacău funcționează un Centru de Diabet în care sunt tratați pacienții diagnosticați cu diabet zaharat…

– Da. Secția noastră de diabet zaharat, gândită ca un centru integrat de servicii medicale, funcționează în Spitalul Județean de Urgență Bacău din 2015 într-un spațiu nou, complet renovat cu fonduri europene, ce dispune de saloane care sunt în marea majoritate cu 3 paturi.

Are în total 30 de paturi de internări continue și 2 paturi de internări de zi. Internăm aici, în medie, 90 – 100 de pacienți pe lună, în regim continuu, și circa 15-20 de pacienți cu internări de zi. Dispunem de aparatură modernă, facem tratamente pe injectomat, saloanele sunt dotate cu instalație de oxigen, aer medical, sistem de aer condiționat centralizat. Din 2017 avem posibilitatea, e drept pentru început în cazul unui număr redus de pacienți, și de monitorizare continuă a glicemiilor printr-un sistem implantabil subcutanat care determină permanent glicemia pacientului, permițând astfel medicului să ia decizii terapeutice cu acuratețe și dând ocazia pacientului să-și cunoască mai bine boala.

Diabetul zaharat este o boală care necesită o colaborare terapeutică între echipa medic și pacient. Pacientul cu diabet și familia sunt cei care participă la programe de educație și învață să folosească adecvat dispozitivele care conțin insulina.
Patologie complexă

– Patologia diabetului este complexă. Ce pacienți sunt tratați pe secție?

– Patologia acoperită în secție este legată de diabetul zaharat, de complicațiile sale, de unele boli metabolice (dislipidemii, gută), dar și alte patologii ale diabetului, pacienții noștri având, de multe ori, și patologie, de exemplu, chirurgicală sau neurologică care au dus la dezechilibrarea diabetului și internarea în secție. Avem o gamă din ce în ce mai largă de medicamente, atât insuline, cât și hipoglicemiante, care nu intră în categoria insulinelor, multe molecule fiind în cercetare și așteptând în continuare intrarea pe piață.

Diabetul este o boală complexă, aproape fiecare pacient având boala lui, care necesită o abordare individuală și o privire unitară asupra diferitelor sale complicații și comorbidități. De exemplu, o pacientă aflată acum în secție are și patologie cardiacă, o insuficiență cardiacă, sechelă de infarct miocardic, și a dezvoltat o intercurență infecțioasă care a dezechilibrat diabetul zaharat.

Avem o colaborare foarte bună cu celelalte specialități – Chirurgia, Neurologia, ATI, Secția de Boli infecțioase, Oftalmologia, ca să enumăr doar o parte din secțiile la care apelăm în îngrijirea pacientului cu diabet. Se știe că diabetul zaharat este prima cauză a amputațiilor netraumatice de membre inferioare (acel picior diabetic), este prima cauză de pierdere a vederii, dar și de intrare în dializa pentru insuficiența renală. De aceea, neignorarea bolii este un prim pas în prevenirea acestora.

Testul de glicemie ne poate salva viața

– Acel banal test de glicemie, pe care îl putem face în orice laborator sau chiar la medicul de familie, ne ajută să ne protejăm viitorul, ca să folosesc chiar sloganul Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli metabolice? Apoi, se mai spune că dacă mâncăm mult dulce, facem diabet. Este adevărat?

– Diabetul are adesea o perioadă de debut asimptomatică, perioadă în care se pot produce complicații. Cât despre faptul că dacă se mănâncă mult dulce suntem predispuși la diabet e prea puțin adevărat, este mai mult un mit. Factorul genetic este cel care determină boala, peste care vine și factorul de stil de viață.

Este bine ca personele predispuse, cele care au rude cu diabet să-și facă acele controale preventive (testarea glicemiei), iar persoanele diagnosticate cu diabet să accepte trecerea la insulinoterapie la timp pentru a minimiza riscurile legate de complicații. Dar fiind spectrul larg al posibilelor complicații și diversele coerciții legate de stilul de viață (limitarea consumului anumitor alimente, programul strict al injecțiilor de insulină, calcularea consumului anumitor alimente, controalele obligatorii pentru prevenirea complicațiilor) este ușor de înțeles profilul delicat psihologic al pacientului care necesită multă empatie din partea medicului.

Nu doar echipa medicală, dar și familia, repet, trebuie să manifeste înțelegere și implicare pentru a contribui activ la evoluția bună a bolnavului și la creșterea calității vieții sale. Diabetul nu este o boală tratabilă complet, dar este o boală ce poate fi ținută ușor sub control. Importat este să respecți strict anumite reguli.

Medicii care lucrează pe această secție (în ordine alfabetică):
dr. Luminița Cârlan – medic primar
dr. Delia Adriana Lupușoru – medic primar (șef secție)
dr. Adriana Sâia Mihalache – medic specialist
Contract doar pe gărzi: dr. Alexandrina Costăchel – medic primar

Sursa: Desteptarea.ro

Spitalul Județean de Urgență Bacău se prezintă: „Time is brain” în Secția de Neurologie

dr. Doina Lazăr, medic șef al Secției de Neurologie din Spitalul Județean de Urgență Bacău

Când este momentul să mergeți la un medic neurolog, acel doctor specializat în tratarea bolilor sistemului nervos?

Cât de important este, într-un accident vascular cerebral, timpul de reacție? Mai ales că sistemul nervos este un ansamblu complex ce implică și măduva spinării, și creierul.

Îngrijorător este faptul că, la nivel mondial, accidentele vasculare cerebrale constituie a treia cauză a deceselor, după bolile cardiovasculare și cancer, iar România este în primele trei țări europene în ceea ce privește incidența crescută a bolilor cerebrovasculare.

Despre toate acestea am stat de vorbă cu dr. Doina Lazăr, medic șef al Secției de Neurologie din Spitalul Județean de Urgență Bacău, o secție care funcționează cu 80 paturi în spitalizare continuă, 3 paturi spitalizare de zi, 8 medici, 2 kinetoterapeuți, 21 asistenți medicali și 16 cadre auxiliare.

– Doamna doctor, cele mai multe urgențe care vin în spitalul județean din Bacău sunt pe Neurologie. Așa este?

– Da. Sunt mai multe urgențe pe care le internăm. Sunt accidente vasculare, epilepsia, miastenia gravis (o disfuncție neuromusculară caracterizată în special prin slăbiciune și oboseală musculară, n.r.) și sleroza multiplă puseu (o boală autoimună, una dintre cele mai comune boli ale sistemului nervos central, n.r.). Statistic vorbind, accidentele vasculare ischemice și hemoragice sunt mai frecvent întâlnite. Avem, lunar, pe această secție 270 de cazuri internate, din care 70 sunt spitalizările de zi și restul spitalizările continue, iar în ambulatoriul de specialitate sunt 20 – 30 de consultații pe tură.

– Din aceste statistici reiese că suntem o populație bolnavă, aici, în această zonă a țării, care suferă de boli din această patologie.
– Suntem, din păcate, pentru că sunt și anumiți factori de risc. De exemplu, accidentul vascular apare mai frecvent între 60 și 70 de ani, dar am constatat că această vârstă a scăzut, spre 40 – 50 de ani, ca un tribut, să spun așa, adus civilizației, iar aici mă refer la consumul de fast-food, junk-food, de alcool și energizante, la care se adaugă fumatul și stresul. Pe lângă acești factori sunt și factorii genetici, însă factorii de risc sunt, în general, legați de o viață nesănătoasă și de netratarea altor boli – hipertensiune arterială, diabetului zaharat, al dislipidemiei (creșterea colesterolului și a trigliceridelor, n.r.), afecțiuni care se pot complica cu un accident vascular cerebral.

Trebuie mers periodic la medicul de familie

– Și ce trebuie să facem, concret?
– Important este să adoptăm o politică sanitară înțeleaptă. Cum? Unu: prin educația în școală, care este esențială – copiii trebuie să facă mișcare, să se alimenteze sănătos, în perimetrul unităților de învățământ să nu existe chioșcuri care să vândă mâncare fast-food și băuturi carbogazoase cu conținut ridicat de zahăr.

Doi: prin screening-ul clinic și paraclinic la medicul de familie, prima verigă din sistemul de sănătate, care poate decela, descoperi factorii de risc, poate diagnostica hipertensiunea arterială, diabetul, dislipidemia, care, netratate, pot duce la accidentele vasculare cerebrale.

Trei: prin educarea cu ajutorul mass-media, prin acele spoturi publicitare, care ne avertizează să facem mișcare, cel puțin 30 de minute pe zi, să reducem consumul de sare, zahăr și grăsimi, să evităm consumul excesiv de alcool etc. Dar, în general, pentru a nu deveni pacienții medicilor neurologi, trebuie să ducem o viață sănătoasă, trebuie mers periodic la medicul de familie, iar dacă apar primele semne de accident vascular, pacientul trebuie transportat de urgență la spital, pentru a fi investigat și tratat. Americanii au o vorbă – „time is brain”, care de fapt înseamnă că dacă pacientul este dus cât mai repede la spital, creierul poate fi salvat, iar șansele de a rămâne cu sechele, cu acel deficit neuromotor sau cu o tulburare cognitivă, sunt reduse.

Nu există un standard de boală

– Este boala neurologică genetică? O putem moșteni, dacă avem antecedente în familie?
– Sunt riscuri, dar asta nu înseamnă că obligatoriu facem acea afecțiune. Poate, doar, trebuie să fim mai atenți și să actionăm, așa cum am mai spus, pe stilul nostru de viață. Manifestările bolilor neurologice sunt variate. Nu există un standard de boală. Fiecare pacient este o entitate, există un protocol terapeutic pe care îl aplicăm, dar îl adaptăm pe fiecare caz. Nu este o rețetă tip.

Nu există sistem sanitar care să nu consume mari resurse

– Un pacient cu accident vascular se poate recupera complet?
– Să explicăm ce înseamnă un accident vascular. Într-o materie mobilă, care reprezintă sediul cogniției și a spiritului, se produce o breșă, o leziune, fie un infarct, fie o hemoragie, iar aceea zonă devine moartă definitiv. Noi, medicii neurologi, acționăm pe zona din jur, care este viabilă. Ce ne interesează pe noi este ca pacientul să rămână cu sechele cât mai mici, pentru a putea fi reinserat social, profesional, familial. Avem pacienți care după un astfel de accident și-au reluat complet activitatea anterioară. Depinde însă de cât de mare este acea leziune, dar și de acel… „time is brain” de care am mai spus, deci de timpul de intervenție.

– Care sunt investițiile din Secția de Neurologie a spitalului? Ca să vorbim și de investiții financiare, nu numai de cele… personale, să le spunem așa.

– Sunt și investiții. Nu există sistem sanitar care să nu consume mari resurse, iar secția noastră folosește dotările generale ale spitalului pentru investigațiile imagistice – computerul tomograf, RMN-ul, dar avem pe secție și ecografe Doppler, și electrocardiograf, mai este și electroencelagraful din cabinetul din ambulatoriu. Dacă în anii ’90 era o aventură să faci un computer tomograf, iar RMN exista doar unul singur la Spitalul Panduri București, acum vorbim în alți termeni, pentru că avem toate aceste dotări la noi, în spital. Nu putem explora creierul decât cu RMN sau tomografic, care ne ajută să punem un diagnostic în timp util și putem astfel interveni imediat terapeutic. Singur, că și noi suntem o secție mare consumatoare de aceste resurse. Totul însă este făcut pentru binele pacientului care se adresează spitalului și, implicit, secției noastre.

Medicii care lucrează pe această secție (în ordine alfabetică):

dr. Adorjan Biro – medic primar
dr. Maria Chiriac – medic primar
dr. Carmen Husian – medic primar
dr. Doina Lazăr – medic primar (șef secție)
dr. Roxana Matei – medic primar
dr. Doinița Vărgulescu – medic primar
Contract doar pe gărzi: dr. Adrian Ghica și dr. Simona Radu, medici specialiști

Sursa: Desteptarea.ro

Comunicarea în pediatrie

Peste 100 de medici, asistente medicale și personal auxiliar s-au ”școlit” în arta comunicării în relația cu pacienții și cu apaținătorii acestora. Proiectul s-a desfășurat pe ateliere interactive și a fost susținut de psihologi cu experiență în practica medicală. Beneficiarii direcți ai programului nu au fost doar medicii și personalul medical ci și micuții pacienți consultați sau internați pe secțiile de chirurgie pediatricpă și pediatrie a Spitalului Județean Bacău.

”Ne-am orientat către acest tip de proeict pentru dezvoltarea abilităților de comunicare ale personalului medical din domeniul pediatric pentru creșterea deopotrivă a satisfacției lor, dar și a pacienților – copii și implicit a părinților sau aparținătorilor, prin reducerea stresului și scăderea numărului de reclamații și situații conflictuale. Programul de informare creşte calitatea actului medical în segmentul pediatric, îmbunătăţeste şi armonizează comunicarea părinte-copil-personal medical” ne-a declarat Geanina Macovei, coordonatoarea proiectului.

Proiectul “Sunt aici pentru tine!” s-a derulat prin Centrul de Informare Pediatrică al Trustului Orfelinat Ungureni, care a primit o finanțare nerambursabilă de la Conisliul Județean Bacău.

 

Spitalul Județean de Urgență se prezintă: Totul despre … kardia logos

Bolile de inimă amenință tot mai mulți băcăuani, iar infarctul miocardic nu mai este o excepție la persoanele cu vârste tinere. Care sunt semnalele de alarmă care trebuie să ne facă să mergem la doctor, dar și cât de mult dăunează inimii mâncărurile fast-food, băuturile alcoolice și cafeaua a explicat dr. Paul Ionescu, medic primar, șeful Secției de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Bacău, o secție cu 80 de paturi, din care 6 pe terapie intensivă coronariană și alte 3 pe spitalizare de zi.

– Domnule doctor, cât de mult a evoluat medicina în această specialitate, Cardiologia?

– Mai întâi de toate vreau să vă spun ceva care poate să surprindă, în contrastul din prezent despre sistemul medical, care, în opinia generală, ar fi la pământ. Nu e chiar așa. Cei care au memorie își aduc aminte, poate, cum se practica medicina acum 25 sau 30 de ani, cât de jerpelit era spitalul, ce lipsă de aparate era în acea vreme, nu aveam mai nimic, nu erau medicamente. Nici becuri nu aveam, asistentele mergeau cu lanterna prin saloane, noaptea, la patul bolnavului, pentru a face injecția. Tot în acele vremuri erau numai două electrocardiografe în tot Bacăul, extrem de rudimentare, iar acum sunt zeci și foarte performante. Nu mai vorbim de medicamentele de ultimă generație și de alte aparate pe care le folosim. Progresul este enorm. În plus, a crescut media de viață a populației României, cu 5-6 ani, ceea ce înseamnă foarte mult în medicină. Acum totul se investighează la nivel european, medicația administrată este exact ca în Occident. Sigur, mai sunt și lipsuri, nu ne putem compara în totalitate cu vestul Europei, avem saloane aglomerate, o patologie complexă, dar important este că aici, în Bacău, se rezolvă mare parte a cazuisticii, peste 90%. Restul e cardiologie intervențională și chirurgie cardiacă, pe care nu le avem deocamdată, însă nimeni nu pleacă din spitalul nostru, din Secția de Cardiologie, fără un diagnostic clar, bine conturat. Aici avem acum aparate de înregistrare Holter, pentru traseul electrocardiografic și pentru tensiunea arterială, care urmăresc pacientul permanent în starea lui critică sau acută, aici facem ecografii de toate felurile, vasculare și cardiace, facem și cardio-stimulare externă.

– Dacă tot am vorbit de cardiologia intervențională și de chirurgia cardiacă, specialități pe care Bacăul nu le are încă… știu că în celebrele cutii din Spitalul Municipal Bacău zace și un angiograf, care ar putea fi folosit de medicii cardiologi din Spitalul Județean, nu-i așa?

– Mă uit mereu cu tristețe spre acest spital municipal, pe care îl văd mereu din cabinetul secției, și sper ca lucrurile să se rezolve cât mai repede. Acel angiograf despre care vorbiți este primul punct tocmai pentru cardiologia intervențională. Este vorba că acolo, în Spitalul Municipal, va funcționa un Centru de cardiologie intervențională. Bacăul are nevoie de așa ceva. Mai ales că suntem un oraș mare, în care vin și pacienți din județele limitrofe, care nu au nici măcar linie de gardă pe Cardiologie. Mai mult, sunt medici care vor să vină să lucreze în Bacău, pe chirurgie cardiacă. Bacăul este un oraș atractiv pentru doctorii tineri, care nu iau calea străinătății, ci vor să vină aici, la noi. De câte ori merg prin țară, la congrese medicale sau alte întâlniri, vin la mine medici cardiologi chirurgi tineri și mă întreabă: „Dar în Bacău, spitalul nu e gata?”, pentru că vor să lucreze aici, mai ales că și noi avem patologie de acest fel, pe care acum suntem nevoiți să o transferăm către Iași, București sau la Tg. Mureș. Ca să nu mai vorbim că și echipa existentă acum pe Secția de Cardiologie, cei 11 medici care suntem, avem o pregătire completă care poate rezolva orice caz și orice urgență. Suntem una dintre cele mai puternice secții, din cele neuniversitare, din această parte a țării, doar că vorbim de o secție care trebuie puțin regândită.

– Concret, ce pacienți vin în Secția de Cardiologie din Bacău?

– Avem, cum spuneam, pacienți cu patologii de tot felul. Cele mai grave sunt pericarditele și endocarditele, adică infecții în jurul inimii sau la valvele inimii, care nu se rezolvă chirurgical și pentru care, alte spitale cheamă direct elicopterul SMURD, pentru a le transporta la un centru universitar. Noi tratăm astfel de cazuri aici, cu succes. Avem în jur de 500 de pacienți pe lună, iar în policlinică facem în jur de 50 de consultații pe zi. Apoi, ce vine în urgență la spital, din cei peste 200 de pacienți prezentați pe zi, într-o gardă de Cardiologie sunt văzuți între 25-30 de pacienți, iar dintre cei evaluați, în medie, 10-12 sunt internați. Mulți dintre ei sunt cronici acutizați. Însă în cazul lor media de spitalizare este scurtă, până în 6 zile.

– Este boala de inimă o boală genetică? Moștenim această afecțiune de la părinți?

– Sunt anumite malformații, care sunt condiționate genetic, sunt anumite predispoziții genetice pentru cardiopatiile ischemice sau pentru hipertensiune. Dar, în general, pacientul are și el responsabilitatea proprie prin modul său de viață ce ține de regimul alimentar, fumat, consum de alcool, surplusul de greutate, modul cum interacționează cu societatea. Oamenii care sunt mai stresați sau mai neadaptați riscă să facă boli cardiace, iar despre asta se vorbește mai puțin. Însă, cele mai multe afecțiuni cardiace, odată instalate, le porți toată viața și le tratezi permanent. Dar sunt ținute sub control. Puține boli de inimă se vindecă în totalitate, poate doar cele de natură infecțioasă. Deci, odată ce ești hipertensiv sau coronarian depinzi mereu de un tratament, chiar dacă duci o viață normală în continuare. De exemplu, după un infarct miocardic, care odată era considerat o boală cumplită, acum există tratamente foarte bune, iar acești pacienți, surprinzător, ajung să trăiască mai mult, pentru că își schimbă modul de viață, devin mai atenți cu sănătatea lor. E adevărat că a scăzut vârsta pacienților care suferă un infarct, dar de vină sunt anumite stări de șoc (pierderea locului de muncă, un divorț etc), stresul, combinat cu fumatul, consumul exagerat de alcool, cu mâncarea bogată în grăsimi.

– Ce trebuie să facem să nu ajungem la medicul cardiolog? Să nu uităm că boala cardiacă este printre primele cauze de deces în țară, dar și în întreaga lume. Cum ne educăm?

– Într-o anumită etapă a vieții trebuie să ajungi la medicul cardiolog, ca să știi cum stai, măcar pentru o electrocardiogramă, ca punct de reper. Apoi, sunt mulți copii scutiți la ora de sport, care trebuie investigați și cardiologic, pentru a se stabili exact despre ce este vorba în suferința lor. Nu mai vorbim de cei care vor să facă sport de performanță. În rest, sigur că ne referim la a duce o viață echilibrată, cu mai multă mișcare, cu un regim alimentar care să nu ducă la creșterea în greutatea corporală. Prevenția este cheia unei vieți sănătoase. (Roxana Neagu)

„Eu sper să ne păstrăm prestigiul pe care îl avem la ora actuală, atât ca percepție a oamenilor din oraș, dar și prin imaginea pe care corpul nostru medical o are la nivel național. Îmi doresc ca băcăuanii să aibă un standard de îngrijire ridicat, pentru că Bacăul merită acest lucru.”
dr. Paul Ionescu, medic șef Secția de Cardiologie

Medicii care lucrează pe această secție (în ordine alfabetică)
dr. Carmen Chitic – medic primar
dr. Paul Ionescu – medic primar (șef secție)
dr. Laura Iosipescu – medic primar
dr. Roxana Lepădatu – medic primar
dr. Doina Năforniță – medic primar
dr. Gabriela Oproiu – medic primar
dr. Ilarie Popescu – medic primar
dr. Meda Angheluș – medic specialist
dr. Loredana Costache – medic specialist
dr. Adina Ghimiș – medic specialist
dr. Margareta Miron – medic specialist
Contract doar pe gărzi: dr. Elena Țubucanu

 

Sursa: Desteptarea.ro